***

         O frunză veştedă

         rătăceşte-n aer

         sfidând, parcă, legile gravitaţiei.

         Un picur de ploaie

         suferă peste poate

         pe un obraz îmbujorat de fată mare.

         Lumina cernută

prin perdeaua deasă

picură somn

peste giganticul ochi

veşnic deschis.

E ceas de odihnă

pace şi vis.

Timpul

            Hai,

            Să facem o necropsie

            A timpului!

            Să-l secţionăm,

            Să-l ciopârţim,

            Până la cea mai mică moleculă.

            Să-i curăţăm măruntaiele,

            Să-i golim conţinutul puturos

            Să-i inserăm materie nouă.

            Hai, hai...

            Să reinventăm timpul!

Regăsire

Dă-mi un cuţit

Să spintec lumea,

Să trec

Dincolo de bariere,

Dincolo de prejudecăţi.

Să fiu eu însămi!

Dă-mi un chibrit

Să mă aprind,

Să ard

În chinuri ca Hercule

Să scap de povara trupului,

Să mă regăsesc.

Dă-mi opiu

Ca să mă înalţ.

Deasupra tuturor

Să plutesc.

Dă-mi! N-auzi?

Dă-mi!

                                         Anca D. Costea,

                           studentă la Universitatea din Sofia, Bulgaria